Dragul meu, întotdeauna
Și oriunde fii smerit!
Fugi de pofta cea lumească,
Lasă pe-alții să vorbească,
Tu ascultă liniștit
Și vei fi un fiu iubit.
Că smerindu-te mereu
Și slujind cu umilință
Tu te-nalți, copilul meu.
Te-ntărește Dumnezeu
În nădejde și credință
Și-ai s-ajungi la biruință.
Dar cu cât mai cu trufie
Și mai sus te vei-nălța,
Prăbușirea ta, când vine
Te va lăsa în rușine.
Și cu atât va fi mai grea,
Știind că e vina ta.
Când mereu smerit te simți,
Îți cunoști starea-n care ești,
Nu vei fi silit să minți,
Ai părtășie cu cei sfinți.
Dar atunci când te mândrești
Ești silit să și mințești.
Fiul meu, smerit fii pururi!
Niciodată să nu stai
Cu cei trufași, mincinoși.
Tu-ți fă prieteni credincioși.
Să nu te lauzi cu ce ai,
Dacă vrei s-ajungi în rai.
Că noi n-am adus nimica
Pe pământ când am venit.
Nici nu vom lua cu noi
Tot ce-i pentru sfinți gunoi.
Goi plecăm, deci fii smerit,
Doar prin har ești mântuit.
Amin.
(Vineri, 11 iunie 2021)